Acasa…
Cum arata oare cel mai frumos loc de pe pamant ? Sa fie o cascada cu infinite curcubee formate de apa vesnic vie si curgatoare ? Sa fie un varf de munte care atinge din cand in cand cerul si ii lasa si omului acest rar privilegiu ? Sa fie langa un izvor al tineretii vesnice ? Nu cred in toate astea…
Pentru mine cel mai frumos loc de pe pamant este ACASA. Si cand spun acasa, este un loc imaterial, care exista intr-o efemeritate si incertitudine fascinanta dar dureroasa totusi. Tocmai pentru ca e atat de trecatoare, incat arareori am reusit sa ma simt acasa. Pentru mine acasa a insemnat privirea Ei. Sa ma uit in ochii ei si sa ma simt in cel mai sigur si fericit loc de pe pamant. Acolo este si va fi pentru mine intotdeauna acasa. Pacat ca acum sunt strain…
Clipa este secunda in care te nasti si secunda in care mori. In rest totul e o povara consecutiva… Singurul lucru de pe pamant care face povara mai usoara e reprezentat de sentimentul de a fi acasa… Cerul nu mai cade apasator, zilele trec cu mai multa usurinta, noptile zambesc cu stelele lor si rasaritul de soare impartasit devine un simbol al trairii intense de viata. Spun de viata pentru ca suntem niste trecatori care gusta putin din ceea ce inseamna fericire. Pe urma radacinile florilor ne rod putin cate putin, lasand in lumina soarelui culori umane…
Mi-e dor si desi e atat de aproape, parca nu mai e nimic de facut. Mi-e atat de dor… de acasa.
