Si totusi…

… Tara mea de glorii, tara mea de dor.

Asa isi incepea o poezie Eminescu. Tara de glorii si tara de dor. Trebuie sa fi fost ceva in anii aia in Romania, daca cineva ar fi putut sa scrie atat de frumos, nostalgic, maret.

Dar astazi ? Cum sta treaba azi ? Cum mai suntem? Nu se trezeste Eminescu sa vada cate glorii mai avem si cat de dor de Spania e in muncitorii nostri de azi.

Dar… dureros deja devine intregul sistem. Doare pentru fiecare, macina si frustreaza. Acum i-am votat, in 3 secunde au jurat si in inca 3 secunde ne-au terminat. Nea Base de exemplu… devine dictator. Eu nu am mers la vot ca nu am putut, dar l-as fi votat tot pe Basescu, pentru ca de cliseele si stereotipurile lui Geoana sunt satul. Mai bine isi bate joc cineva de mine cu sinceritate, decat cu diplomatie. Si acest cineva este Basescu. Aseara a aparut la OTV si a lamurit poporul (ca tot e televiziunea poporului) cu televizorul. Nu am urmarit tot, dar omul a fost sincer si am inteles. Da afara vreo 30000 de oameni din invatamant, dar acestia nu trebuie sa se sperie sau sa se necajeasca, ci doar sa inteleaga simplul fapt ca e vorba de o reforma benefica pentru statul roman. Eficientizare si modernizare !Eu lucrez suplinitor si deci, pentru ca-s tanar voi fi dat primul afara de la 31 august 2010 pentru ca, deh, in perioada de criza, tinerii isi gasesc mai usor de munca. Pe principiul ultimul venit, primul plecat, deja mi s-au dat 8 luni sa imi gasesc alt loc de munca. Si nici macar nu imi fac sperante ca voi mai fi tinut in sistem, daca tot domnu’ Presedinte a zis ca din 12 materii raman 7, si sunt sigur ca materia mea, care e optional NU ramane.

Multumesc domnule presedinte, Traian Basescu. Si-asa din 9 milioane cat luam pe luna, in ultimele 2 luni am luat 7 milioane. (si in judetul meu s-a si lucrat neplatit, nu s-a stat acasa in vacanta prelungita). Si-asa din alea 7 milioane am platit 800 de mii pe abonament si inca 6 milioane taxa pe master… De ce sa mai am nevoie de un job ? Ca am bani destui. O duc bine, ce naiba… cu 20 de lei ramasi n-am nicio treaba. Pot sa merg si neplatit la scoala, pot sa fac si chestii doar de dragul directorului, dar pe care nu ar trebui sa le fac. Pot ca-s tanar si oricum e ok…

Multumesc inca o data domnule presedinte. Si multumesc inca si inca o data pentru sinceritate. Nu trebuie sa ma ingrijorez, ci doar sa accept ca are loc o reforma. Nici mancare nu am nevoie in general… omul traieste cu aer care e gratuit si nu costa bani.

Dar sa ne pastram valorile noastre etice si sa facem totul dupa cum trebuie. Facultate, masterat, modul pedagogic, munca la stat… tot cinstit. Post obtinut cinstit si pe bune. Sigur. Am fost cinstit si onest, am muncit de 100 de ori mai mult decat unul care vinde in piata, dar castig mult mai putin decat el (a nu se interpreta gresit faptul ca am ceva cu cel care vinde in piata).

Multumesc domnule presedinte, multumesc mult!

Mi-am amintit ca am un blog… :). Nu am mai scris de nu stiu cata vreme pe aici, am reintrat, am vazut ca am 300 de spamuri, am modificat optiunea sa trebuiasca sa fii logat ca sa lasi comentariu, m-am mai uitat peste ce am scris si apoi mi-am amintit ca trebuie sa mai scriu totusi ceva. E un video de pe youtube cu Lucie Jones, o tanara de 18 ani care trebuie sa castige X Factor 2009:

E singura cu adevarat talentata din tot concursul, nu mai are nevoie de antrenament, ci doar de cat mai multe scene pe care sa cante. Eu sper si cred ca ea va castiga. Si daca nu va castiga, va fi asa cum nu a castigat Susan Boyle concursul Britain’s got talent… Dintr-un interes ciudat (sigur avea ea mai multe voturi decat dansatorii lui peste…) nu a castigat cred…

Avand in vedere ca oricum nimeni nu citeste ce scriu eu si ca pe nimeni oricum nu intereseaza… Nu mai zic nimic de mine, trairi sau viata mea. De-asta am un jurnal (HARTIE ! DA !).

GO LUCIE JONES!

Poezia de mai jos nu imi apartine. Am copiat-o intr-un caiet de pe un site cu multa vreme in urma. Acum ea nu mai exista pe acel site, dar oricum felicitari autorului (din cate tin minte era o autoare). Este o poezie foarte frumoasa care nu merita sa moara, o poezie de suflet care creeaza o lume magica, de vis. Legamantul vietii si al iubirii, imagini palpabile sau nu, dar colosale in viziunea superba asupra vietii, imbatranirii, anilor care trec sau a mortii…

Legamant

Cuvantul

E toamna si-n fiecare suflet cad frunzele

Azi ploua

Din fiecare nor

Nu ma supar

Nu ma supar nici daca ar fi sa nu mai mor niciodata

Trist. Intr-o odaie la fel de inchirata ca si buzele de ruj

Diminetile se macina parca

Iar din praful lor cenusareasa danseaza

Au mai trecut si pana acum anii dar niciodata nu m-au speriat

Berzele isi alungesc gatul

Semn ca imbatranirea nu e cu nimic mai frumoasa decat zambetul tau

Semn ca pisicile torc fulgii noptilor de iarna rece

Cuvantul

E toamna si-am imbatranit

Inca o data

Copacii cresc, din ramurile lor ies ingeri

Iar eu, iar eu…

Cum arata oare cel mai frumos loc de pe pamant ? Sa fie o cascada cu infinite curcubee formate de apa vesnic vie si curgatoare ? Sa fie un varf de munte care atinge din cand in cand cerul si ii lasa si omului acest rar privilegiu ? Sa fie langa un izvor al tineretii vesnice ? Nu cred in toate astea…
Pentru mine cel mai frumos loc de pe pamant este ACASA. Si cand spun acasa, este un loc imaterial, care exista intr-o efemeritate si incertitudine fascinanta dar dureroasa totusi. Tocmai pentru ca e atat de trecatoare, incat arareori am reusit sa ma simt acasa. Pentru mine acasa a insemnat privirea Ei. Sa ma uit in ochii ei si sa ma simt in cel mai sigur si fericit loc de pe pamant. Acolo este si va fi pentru mine intotdeauna acasa. Pacat ca acum sunt strain…
Clipa este secunda in care te nasti si secunda in care mori. In rest totul e o povara consecutiva… Singurul lucru de pe pamant care face povara mai usoara e reprezentat de sentimentul de a fi acasa… Cerul nu mai cade apasator, zilele trec cu mai multa usurinta, noptile zambesc cu stelele lor si rasaritul de soare impartasit devine un simbol al trairii intense de viata. Spun de viata pentru ca suntem niste trecatori care gusta putin din ceea ce inseamna fericire. Pe urma radacinile florilor ne rod putin cate putin, lasand in lumina soarelui culori umane…
Mi-e dor si desi e atat de aproape, parca nu mai e nimic de facut. Mi-e atat de dor… de acasa.

Nu judeca oamenii dupa infatisarea lor exterioara. Este cea mai mare greseala pe care o vei face in aceasta viata.

O spun din proprie experienta. In urma judecatii se nasc rani. A caror profunzime este atat de fireasca uneori, precum este infatisarea si aspectul unui om. Rani care nu se vindeca. Se cicatrizeaza si uneori mai dor, amintind ca sunt acolo. Atat de grave sunt ele… Citeste sfatul de mai sus si crede-ma. Asa e.

Tot navigand pe internet aiurea am dat de niste pagini interesante, care merita precizate…

http://www.deathclock.com/

Calculeaza data mortii tale. Hmm.. suna interesant… La mine iese ca voi trai 93 de ani. Mi se pare cam mult.

http://www.norc.ro/

Un frumos navigator al catorva orase din Romania. Si cand spun navigator… nu glumesc :).

http://alice.pandorabots.com/

Daca chiar nu ai cu cine vorbi, dar stii ceva engleza, poti incerca sa o faci cu un robot destul de inteligent.

http://www.freewebsitetemplates.com/

Vrei sa iti faci un site si nu le ai cu designe-ul ? De-aici poti incepe…

http://www.cameramm.ro/———.htm

Fotografie de calitate, artist adevarat.

http://www.pruteanu.ro/7merita-TOT.htm

Un om care a lasat ceva in urma… Chiar merita…

http://detectinvisible.com/

Daca te-ai saturat sa crezi ca “prietenii” de pe mess stau offline, iar ei stau ca animalele invizibili..

http://www.rastero.ro/index.php

Daca te-ai saturat de cumparat aiurea cartuse pentru imprimanta…(eu n-am incercat).

http://www.hallmark.com/webapp/wcs/stores/servlet/ecard|10001|10051|646864|147551;-102001;11443;-102034;183073|ecard|P1R1S|ecard?&categoryId=183073

S-ar putea sa te regasesti in acel animalut, intr-o luni dimineata la munca:). “I live in a cage!!” :))

http://www.brightminds.co.uk/showPart.asp?part=J5604

Ce mi-ar place sa am jucaria asta…….. uuuuuuu.. zboara.

http://web.ics.purdue.edu/~skjain/mypage/index.html

Daca ti-e dor de liceu

http://www.geocities.com/casamede2005/BicicleteHTM.htm

Daca vrei sa emigrezi in Canada… poate ar trebui sa citesti pagina asta si tot site-ul.

http://www.matthewgraygubler.com/

Un site interesant, al actorului Mattew Gubler care joaca in Criminal Minds ca Dr. Reed.

http://www.digitalia.be/software/slimbox

O chestie moca si draguta pentru pagini web… Preluata dupa lighbox dar mult mai ok ca si cod… Merita.

http://2xtremeboom.phg.ro/xb_a=0ccf95e2e772da42d4

It’s FRIDAY ! ! ! cu totul altfel decat Monday :). Just listen. :).

http://www.youtube.com/profile?user=Brad99r&view=videos

Daca vrei sa inveti usor ceva melodii la pian..

http://www.youtube.com/watch?v=Z7zpSVmQ94M

Deja celebra, “stai Tibi ca nu furam”.

http://blip.tv/file/379696

E vorba de ultimul clopotel al unei promotii ulterioare mie… Cel mai mult imi place momentul in care ies toti din clasa (dupa monologul acela) si pe urma raman cativa care se imbratiseaza. Cel mai frumos moment pe care l-am vazut eu filmat. Pacat ca atunci cand am terminat eu liceul n-a fost chiar asa…

Cu siguranta spun ca asta e unul din ultimele mele posturi pe acest blog si probabil voi mai sterge cateva posturi mai vechi. Toate au un inceput si un sfarsit, iar blogul nu este decat o chestie de pierdut vremea :).
Dar vreau sa argumentez putin celelalte posturi referitoare la muzica dand cateva exemple. Desigur ca muzica ce imi place mie nu trebuie sa placa nimanui altcuiva si nu afirm deloc ca e cea mai de calitate muzica existenta.
Dar…  sa incep.

Lisa Hannigan, o cantareata irlandeza (caci din Irlanda provine cea mai frumoasa muzica), care nu de mult a renuntat la parteneriatul cu Damien Rice si a inceput sa cante solo. O melodie de top a ei se numeste “Lille” si parerea mea este ca Lisa are una din cele mai angelice voci existente:

O balada rock ce nu pare veche desi are 11 ani. Un cantec ce nu tine cont de timp sau de spatiu, caci ceilalti nu iti inteleg iubirea ta ascunsa. Iar tu… nu vrei ca ei sa te vada cum plangi suferind, cum sangerezi ca sa iti dai seama ca inca esti in viata si iubesti… Melodia este Iris de la Goo goo dolls.

Putina muzica clasica. De ce nu ? Intr-o era in care uitam ce mai e muzica, ar trebui sa mai ascultam si muzica ce rezista si va rezista secole de azi inainte. Bolero de Maurice Ravel, melodie pe care Andre Rieu (cautati pe google despre el) a descris-o intr-unul din concertele sale, ca fiind melodia cu care cerurile se deschid, melodia atat de simpla, dar creata intr-un mod pur genial.

Si tot muzica clasica… Una din cele mai frumoase melodii de dragoste create vreodata. Cateva minute dintr-o arie mult mai vasta, care l-au facut pe Rachmaninoff nemuritor: Rhapsody on a Theme of Paganini - varianta 18. Video-ul de mai jos nu este cea mai fidela interpretare a operei, dar, este, cel putin, cea mai emotionanta versiune. Pe youtube veti mai gasi destule versiuni.

Urmeaza o melodie a unei artiste de origine canadiana, nascuta in 1955, melodie de natura liturgica. A fost in soundtrackul filmului “Pay it forward” si pe mine, unul, m-a emotionat. Versuri exceptionale, voce incredibila… ca si cum un inger s-ar afla langa tine si ti-ar spune ca de-acum totul e bine.
Jane Siberry - Calling all angels.

In acelasi ton, o alta melodie angelica. Un vis. Atat pot spune in cuvinte despre acest cantec, pentru ca, dupa parerea mea, in Romania, inca nu s-a nascut artistul care s-o echivalze pe Sarah.
Sarah McLachlan - Angel.

Dar si Romania are artisti. Da… printre toti cantaretii (sau asa-zisii cantareti) exista si artisti. Cateva exemple, care nu mai au nevoie de comentarii :

Tudor Gheorghe - Dorul calator

Putin folk : Varf carpatin - Visul

Gheorge Zamfir - Mocerita cu trifoi

Exemple din muzica romaneasca ar mai fi foarte multe. Nu e loc aici de toate :).
Si inca putine melodii :

Israel Kamakawiwo’ole - Somewhere Over The Rainbow - Un cantec plin de optimism, un cantec frumos care te face sa visezi, sa speri, sa zambesti.

Si ultimul cantec pe care il dau este al lui Enrique Iglesias, are niste versuri frumoase, vibrante pentru un sentiment unic la oameni: iubirea. Titlu : Wish you were here with me.

Ar mai fi multe de spus…. Foarte multe…. Dar am selectat doar cateva melodii.
Astept comentarii :).

Luna decembrie. Cea mai frumoasa luna a anului. Cadouri, sperante noi sau vechi, prieteni, familie, zambete, iubire, umanitate. Le regasim si le retraim pe toate cu acelasi entuziasm in decembrie. E frumos. E frumos sa vezi luminile de sarbatori in orasul tau, sa auzi un colind, sa primesti urari de Craciun, fie ele si pe Messenger sau sa primesti, daca esti mai norocos un cadou.  E frumos sa pui un glob in bradul de Craciun, sa te opresti cateva clipe, uitandu-te la el si visand putin la liniste sufleteasca, la acea bucurie specifica sarbatorilor.

Cu toate astea, parca din an in an, entuziasmul meu, cu toata naivitatea mea, scade. Nu doar pentru ca sunt singur de sarbatori (sau cel putin asa ma simt, singur), dar pentru ca ma uit in jur si ceea ce am descris sus, incepe usor sa dispara intr-un tumult de oameni mici sau mari, oameni ce nu-si mai vad capul de griji. Sarbatorile devin doar un prilej de intalnire in familie (buna si aia pana la urma), dar mai groaznic decat atat (imi permit sa spun groaznic) sarbatorile au devenit o afacere. Una profitabila. Cat de etic poate fi sa asociezi Craciunul, sarbatoare care simbolizeaza nasterea lui Dumnezeu pe pamant, cu numele unei beri ? Cat de normal este ca intr-un hypermarket angajatii sa lucreze in data de 24 pana la ora 18.00 ? Cat de frumos este (pentru Dumnezeu, daca noua nu ne pasa) ca in ajunul Craciunului sa se tina nenumarate chefuri, in care alcoolul, ci nu Dumnezeu, are un loc privilegiat ? Cat de minunat este sa lucrezi pe 26 decembrie ? Sau cat de inaltator este sa stai in ajunul Craciunului in magazin cumparand provizii ca pentru 2-3 luni ?

Unde mai e frumosul de care spuneam la inceput ? Unde ajungem ? De ce oare mai asteptam sarbatorile ? Daca in luna iunie de exemplu s-ar inchide toate magazinele 2 zile (la o distanta de o saptamana una de alta, asa cum se inchid pe 25 si 1) cu siguranta ca nimeni nu ar fi atat de frustrat incat sa se aprovizioneze ca pentru razboi. Sa fie doar stomacul romanului gol pe tot timpul anului, si macar de sarbatori sa il simta plin cu adevarat ? Sa fie tot comunismul de vina ? Au trecut totusi 20 de ani… Gasesti portocale si la colt de strada acum… gasesti orice. Dar lumea inca sta la coada pentru mancare.

Si uite asa ne trec anii. Cu fiecare Craciun mai dam un chef, mai bem o sampanie, mai facem un brad. Nu simtim nimic, nu ne afecteaza cu nimic, devine o rutina anuala. Poate doar pentru bucuria copiilor mai sarbatorim cumva, caci altfel nici bradul nu si-ar mai avea loc in casa noastra. Si in fiecare an asteptam Craciunul, pentru a ne imbuiba si mai mult decat am facut-o anul trecut, pentru a da un chef si mai tare decat anul trecut… Frumos , nu ?

Emil Cioran a spus : “Ceea ce face orasele mari atat de triste este că fiecare om vrea sa fie fericit, iar sansele scad pe masura ce dorinta creste.” . Din fericire, astazi, satul inca mai pastreaza Craciunul asa cum il visez eu. Orasul, insa, nu. E doar o afacere in care dorinta de imbogatire creste de la an la an in fiecare om, iar ruptura dintre oameni face ca sansele de a fi fericit, chiar si de sarbatori, sa scada.

Nu am multe dorinte in viata mea… Nu-mi doresc multe. Doar sa gasesc dragostea vietii mele, cu care sa merg chiar si pana dincolo de moarte, sa stiu ca daca va muri inaintea mea cand vom fi foarte batrani, ma va astepta, orice ar insemna lucrul asta. Iar o alta dorinta ar fi sa traiesc un Craciun de poveste.

Incercati sa vi-l imaginati asa cum o sa vi-l descriu… Craciunul meu de poveste.

Un sat acoperit de zapada, un sat retras, necunoscut, undeva intre niste dealuri poate. Multa, multa zapada. Dimineata de 24 decembrie. Sa ies dintr-o casa batraneasca pe ulita satului si sa vad oamenii in haine de sarbatoare, pregatindu-se pentru o slujba la acea mica biserica din sat. Toata ziua sa ma gandesc, alaturi de oamenii cei mai apropiati din viata mea, la ce am realizat in acel an, la relatia mea cu Dumnezeu, la ceea ce voi realiza de aici mai departe. Sa stam intr-o camera calda, la o soba de lemne, cu toale traditionale pe pereti, cu covoare de lana pe jos… sa stam sa vorbim, sa radem, sa plangem, sa ne imbratisam, dar nu in utlimul rand sa ne rugam. Apoi seara, sa fie o slujba de Craciun. Da.. la acea mica biserica din acel mic si izolat sat. Nu multi oameni, putini sa fie. Si un cor de copii sa cante ca niste ingeri cateva cantece traditionale. Apoi preotul sa se roage impreuna cu noi. Sa aud in vocea lui o voce divina, iar in linistea si in spatiul acela uitat de lume, sa simt emotii speciale, emotii divine. Sa nu fie nimic decat o ninsoare blanda afara, o voce divina, o liniste de sat, un intuneric minunat, iar langa mine toti oamenii pe care ii pretuiesc. Sa fie acea seara in acea biserica un nou botez, o noua sansa, un izvor de viata. Si apoi… sa plecam inspre case mai buni, mai nobili, mai frumosi. Sa ne adunam ca intr-o veche sezatoare din nou impreuna, la masa, si sa vorbim fiecare incet. Numai lucruri frumoase. Despre noi si ceilalti. Si pe urma sa privim zapada de-afara si sa asteptam si sa credem ca am avut cel mai frumos Craciun. Cativa colindatori sa ne cante cu vocile lor pure si nevinovate, sa ne aminteasca din nou, ca Dumnezeu s-a nascut pe Pamant pentru noi, da, pentru noi, oamenii… Si apoi sa dormim pentru ca a doua zi dimineata sa petrecem din nou impreuna ziua de Craciun…

Asa vad eu Craciunul. Unul feeric, cel putin.

Caci ceea ce face orasele mari atat de triste este că fiecare om vrea sa fie fericit, iar sansele scad pe masura ce dorinta creste.

Va urez tuturor sarbatori fericite. Foarte fericite ! Asta dupa ce veti intelege ce inseamna fericirea.

Exista momente in viata fiecaruia care raman intiparite in minte. Intr-un loc din suflet frumos, intr-un loc deschis, viu colorat.Lasand la o parte momentele comune pe care le traim cu totii, adica ziua nuntii, ziua nasterii copiilor tai.. mai exista momente in care trebuie sa te opresti, sa deschizi ochii si sa observi. Si sa spui ca tocmai ai adaugat un astfel de moment in acel loc minunat din suflet.

Nu pot spune ca am vazut multe momente frumoase. Poate ca unora lucrurile despre care vorbesc sunt pure copilarii, vise inutile intr-o luma aflata intr-o permanenta si sufocanta schimbare si agitatie. Dar, asa sunt eu, mai visator, mai aiurit uneori. Si imi place asa. Imi fac timp sa ma opresc, sa privesc si sa zambesc.

O sa descriu doar doua momente frumoase pe care le-am trait in Brasov. Si poate ca nu sunt cine stie ce minuni, dar pentru mine au ramas in acel loc minunat de care vorbeam.

Era sfarsitul lunii noiembrie si in Brasov ninsese deja. Se intampla acum doi ani. O seara rece de noiembrie cu putini oameni pe strada. Putini fulgi in aer, zapada pe trotuare, atat cat sa se vada ca e iarna si ca fulgii de zapada pot inveseli orice privire mai incruntata. Terminasem un seminar in corpul T (centrul orasului) si, desi era frig, simteam ca n-ar fi rau sa mai dau o tura prin centru. Si uite-asa ma asez pe o banca inghetata din Piata Sfatului, privind oamenii, trecatorii, luminile palpainde din centru. Putini oameni pe strada, majoritatea grabiti, obositi si frigurosi. Cu toate acestea, in aceasta atmosfera rece, inghetata (pe care sper ca v-o imaginati deja), chiar langa fantana din Piata Sfatului un grup de copii (11-13 ani) se jucau. Nu, nu aruncau cu bulgari de zapada, nu se fugareau doar… Nu. Jucau fotbal. Portile erau alcatuite din ghiozdanele de scoala (de unde probabil terminasera orele) si pentru ca nu poti juca infofolit erau echipati (ca sa zic asa) in tricouri si pantaloni scurti. Si jucau cu o inocenta si o bucurie demna de admirat.

Adevarat, nu pare cine stie ce, dar o astfel de atmosfera in care lumea agitata si obosita alearga pe strazi sa scape de frig, iar un grup de cativa copii transforma un loc ca centrul Brasovului in loc de joaca pe un ger de noiembrie, este o atmosfera mistica. Este ca si cum ai vedea un miracol. Ca si cum ai simti nevinovatia din oameni, aflata langa tine. Ca si cum ai scapa de orice griji si de orice nevoi in secundele in care te afli intr-un loc atat de frumos. Pentru ca viata, e pana la urma, o joaca de copii, un vis alternant intre bune si rele, un vis in care suntem treji prea mult timp. Si nu mai lasam loc de alte vise. Dar daca ne oprim putin, vom fi surprinsi sa aflam ca bucuria chiar vine dintr-un lucru mai marunt decat un bat de chibrit.

Scena descrisa nu e irepetabila, asa ca va doresc s-o surprindeti intr-o seara rece si voi si sa simtiti putinul care va va umple sufletul de bucurie.

Un al doilea moment, cu mult mai simplu decat asta… l-am vazut la sfarsitul verii asteia. In Brasov exista un deal care a fost cariera pana cand a cazut comunismul. Dealul Melcilor. Un loc nevizitat de turisti, dar care ofera liniste celor care se incumeta a-l urca. Iar de acolo de sus, de la marginea carierei privelistea oferita are ceva aparte. Se vede cartierul Racadau, zona Calea Bucuresti, orasul Sacele, dar de la o altitudine joasa, altitudine de la care poti distinge multe lucruri cu usurinta. Adevarat, esti deasupra tuturor blocurilor, dar nu cu mult.

Ei bine, era seara, ma aflam acolo cu un amic. Si de sus se auzea doar un zumzait al orasului. Un zumzait frumos, ca si cum un corp imens ar merge la culcare, un gigant format din mii de suflete ar realiza ca a mai trecut o zi. De sus nu se simte agitatia, nu se aude zgomotul traficului, se vede totul in detaliu, dar mai frumos. Si… observam la un moment dat un stol de porumbei care zburau in jurul unui singur bloc. Pe rand, porumbeii obositi poposeau in varful acelui bloc, iar altii le luau locul. Sa fi fost doar joaca ? Poate. Sa fi fost un antrenament cu mai tinerii din grup ? Posibil. Dar… mai mult decat atat e un lucru frumos sa ii vezi de-acolo de sus. Minute la rand zburand in jurul unui singur bloc. Un joc asemanator jocului de copii, dar un joc mai frumos, in care vantul, zumzaitul orasului, zborul.. au un loc aparte in peisaj.

Si cum eu sunt mai filosof de felul meu si mai visator… in zborul ala am vazut viata. Asa cum e ea. Fiecare tura semnifica anii din viata noastra, fiecare porumbel care pleaca in acest carusel al zborului e o noua viata, un nou copil, iar fiecare porumbel care se opreste e un sfarsit de viata. Caruselul poate fi inselator, halucinant, dar vazut de sus, e FRUMOS. Asta conteaza si ramane pana la urma. Acel coltisor frumos din suflet pe care il luam cu noi oriunde.

Eu va doresc multe momente frumoase. Stati putin, reflectati, opriti-va. Si observati. Impartasiti. Si apoi va bucurati.